Povestea"Mortului Trei-Fârtați "în slujbă la" Surzii- împărați"
Dragii mei ,
Scriu aici o poveste pe care unii dintre voi ați mai auzit-o. O poveste a cărui sfârșit nimeni nu-l cunoaște încă.
După ce au amestecat vorbele precum făcălețul mămăliga , " Surzii împărați" cu ochii mai mari decât burta, au aruncat mortul în brațele altora. Așadar și prin urmare, pisica neagră e acum în curtea vecinului și se poate spune că instantaneu burtoșii împărați s-au îmbolnăvit de orbul găinilor ...
În curtea vecinului se cântă "hora surzilor" iar "surzii împărați" se pot lăuda că sunt cu mâinile curate chiar dacă palmele le sunt transpirate. Acum , cei drept, cei care lingeu cizmele "mortului" au urechi lungi și culeg nuiele pentru spinarea lui "Trei-Fârtați" căptușită și acoperită cu cojocul lui "Surzii -Împărați".
Sigur că ițele sunt încurcate! Dar, dintre cei care mânau porcii la jir panã la decesul mortului "Trei Fârtati" aparu mâncând pământul "Lordul-coadă" , un bărbos cu curaj de curcă beată , care zvârlind cu barba în Lună încearcă vadul cu nebunul . Cu cătătură de vulpe și plin de speranța că va mânca o gãinã albă le strigă celor care așteaptă cu gurile căscate:
- Voi apuca sabia de tăiș și voi dezlega sacul cu minciuni, voi da din coadă pe la împăratu' și voi mânca joia de post și vinerea carne! Eu nu voi mânca precum un lup și nu voi fi un om de paie! Da, da, eu voi pune punctul pe "i", aici mortul nu se mai întoarce! Vă jur credință , împărațiilor voastre și dacă porunciti vă voi da caii pe măgari, hâc! pardon, măgarii pe cai...hâc!
- Ți-au copt turta, "Trei-Fârtați" ! Hai, dă-te la o parte că eu sunt negustor cinstit , sopteste printre dinti "Lordul-coadã". A venit vremea mea! Ura!Ura!Uraaaaa!
Cum "mortul", a luat prea mult din partea leului și acum îi pute gura a usturoi , împărăția nu e dispusă să ajungă la covrigi. "Surzii-Împărați", cei cu mâna doar de luat și nu de dat , au cam dat de Sfântul. Atunci repede au dat sfoară prin țară, s-au pus la lucru mintile ascutite din împãrãtie și-au trecut la manipularea cailor flămânzi , care așa leșinați cum sunt încă mai trag la caleașca împãrãteascã plinã doar cu paie putrezite.
- Hei, măriile-voastre, nu mai acoperiți soarele cu palmele și vă ascundeți mortul! Știm că prin mortul vostru ne-ați făcut să ne semnăm sentințe ca să ne luați mai mult bir. Știm că prin mortul vostru ne-ați oropsit și biciut. Știm ...și ne facem că nu știm pentru că noi doar atât vrem "să lucrăm" și să ne lãsati în pace....
Scriu aici o poveste pe care unii dintre voi ați mai auzit-o. O poveste a cărui sfârșit nimeni nu-l cunoaște încă.
Povestea "Mortului Trei- Fârtați" în slujbă la "Surzii -Împărați"
După ce au amestecat vorbele precum făcălețul mămăliga , " Surzii împărați" cu ochii mai mari decât burta, au aruncat mortul în brațele altora. Așadar și prin urmare, pisica neagră e acum în curtea vecinului și se poate spune că instantaneu burtoșii împărați s-au îmbolnăvit de orbul găinilor ...
În curtea vecinului se cântă "hora surzilor" iar "surzii împărați" se pot lăuda că sunt cu mâinile curate chiar dacă palmele le sunt transpirate. Acum , cei drept, cei care lingeu cizmele "mortului" au urechi lungi și culeg nuiele pentru spinarea lui "Trei-Fârtați" căptușită și acoperită cu cojocul lui "Surzii -Împărați".
Sigur că ițele sunt încurcate! Dar, dintre cei care mânau porcii la jir panã la decesul mortului "Trei Fârtati" aparu mâncând pământul "Lordul-coadă" , un bărbos cu curaj de curcă beată , care zvârlind cu barba în Lună încearcă vadul cu nebunul . Cu cătătură de vulpe și plin de speranța că va mânca o gãinã albă le strigă celor care așteaptă cu gurile căscate:
- Voi apuca sabia de tăiș și voi dezlega sacul cu minciuni, voi da din coadă pe la împăratu' și voi mânca joia de post și vinerea carne! Eu nu voi mânca precum un lup și nu voi fi un om de paie! Da, da, eu voi pune punctul pe "i", aici mortul nu se mai întoarce! Vă jur credință , împărațiilor voastre și dacă porunciti vă voi da caii pe măgari, hâc! pardon, măgarii pe cai...hâc!
- Ți-au copt turta, "Trei-Fârtați" ! Hai, dă-te la o parte că eu sunt negustor cinstit , sopteste printre dinti "Lordul-coadã". A venit vremea mea! Ura!Ura!Uraaaaa!
Cum "mortul", a luat prea mult din partea leului și acum îi pute gura a usturoi , împărăția nu e dispusă să ajungă la covrigi. "Surzii-Împărați", cei cu mâna doar de luat și nu de dat , au cam dat de Sfântul. Atunci repede au dat sfoară prin țară, s-au pus la lucru mintile ascutite din împãrãtie și-au trecut la manipularea cailor flămânzi , care așa leșinați cum sunt încă mai trag la caleașca împãrãteascã plinã doar cu paie putrezite.
- Hei, măriile-voastre, nu mai acoperiți soarele cu palmele și vă ascundeți mortul! Știm că prin mortul vostru ne-ați făcut să ne semnăm sentințe ca să ne luați mai mult bir. Știm că prin mortul vostru ne-ați oropsit și biciut. Știm ...și ne facem că nu știm pentru că noi doar atât vrem "să lucrăm" și să ne lãsati în pace....
Comentarii
Trimiteți un comentariu